Battleship

Se ia un popular joc de pe spatele caietelor de matematica, se adauga un tip tanar si prea tafnos si o blonda cu sani mari si bam – blockbuster-ul verii. Numai ca a iesit o tampenie de zile mari…

Pe Peter Berg il tin minte de pe vremea cand era un doctor tanar in Chicago Hope, dar uneori imi mai amintesc si ca e regizor. L-a distribuit in rolul principal pe Taylor Kitsch, cu care a colaborat cativa ani pentru serialul Friday Night Lights. Din pacate asta a fost un  mare deserviciu: l-am vazut pe Taylor anul asta in John Carter si in Savages si in ambele a fost grozav, insa aici personajul lui este un pusti care pur si simplu merita o mama zdravana de bataie.

Alexander Skarsgard ar fi trebuit sa fie atractia filmului, numai ca (SPOILER!!) personajul lui moare dupa 15 minute. Blonda cu sani mari – Brooklyn Decker, frumoasa si zero talen in ale actoriei. Actorul important din plan secund – Liam Neeson. Serios, am impresia ca au bifat ingredientele de pe o lista.

Cea mai mare surpriza: Rihanna. Nu-mi place de ea, nu prea ma omor dupa ce canta, insa personajul ei e adorabil. Iar premiul pentru subestimare ii revine lui Tadanobu Asano, care are cele mai bune idei si initiative in tot filmul (desi, conform IMDB, se pare ca e totusi actorul japonez al momentului).

S-au chinuit atat de mult sa scoata ceva din filmul asta, sa lege o poveste, insa e ridicol. De la superficialitatea reactiilor fata de moartea fratelui mai mare pana la veteranii care fac tot ce le spune un tanar recunoscut drept idiot impulsiv, filmul nu are nici macar umorul involuntar specific filmelor foarte proaste. Skip skip skip!

Savages

Tradus la noi, surprinzator de inspirat, Brutele. E un film violent si complet lipsit de umor, iar personajele principale sunt niste tineri inteligenti care au ales sa nu traiasca legal. Ce surpriza ca au probleme cu mafioti fiorosi dupa aia! Obiectivismul meu s-a dus cand am aflat ca e facut de Oliver Stone, omul responsabil pentru filmul Wall Street din 1987. Deci brusc mult mai mult indulgenta.

Ce vina are el ca diva momemntului pare sa fie Blake Lively, o blonda inalta cu sani mari care mereu isi tine capul intr-o parte si incearca sa para „fata de gasca”? A pus-o pe afis, emblema filmului, si lumea s-a dus sa-l vada. In schimb baietii, Aaron Taylor-Johnson si Taylor Kitsch, sunt surprinzartor de buni in rolurile lor. Mai ales Kitsch, pe care il credeam un idiot dupa Battleship.

Mai apar Benicio Del Toro, intr-unul dintre cele mai sinistre roluri ale sale (Sin City barem era noir), Salma Hayek, de data asta enervanta, si John Travolta, iar intr-un rol negativ unde te simti bine detestandu-l. Ce s-a intamplat cu tipul din Look Who’s Talking?

De premiza va dati destul de bine seama din trailer. Acum, despre final. SPOILER SPOILER SPOILER, ca va zic totul. E unul in care moare toata lumea. Cei trei tineri au un fel de moment Romeo & Juliet – penibil. Dar pe urma ni se spune ca de fapt lucrurile nu au stat asa, si avem parte de finalul real in care toti supravietuiesc, dar cam marcati de evenimente. Si brusc totul e si mai penibil. Ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca violatorul nu numai ca supraviestuieste, dar o si duce bine mersi conducandu-si propria organizatie. A doua bila neagra pentru Oliver Stone (prima a fost dristribuirea lui Blake).

Si acum, ca oricum nu o sa mai vedeti filmul, sa vorbim putin despre Aaron Taylor-Johnson. Are numai 22 de ani, dar deja este insurat si are 2 fete cu Sam Taylor-Wood. Ea mai avea 2 fete si dintr-o casatorie anterioara si e cu 23 de ani mai mare decat el. Inainte de casatorie numele lui era doar Aaron Johnson. Incerc foarte tare sa nu am prejudecati fata de situatie…

Deci, Brutele….nu. Mai bine va uitati la desene animate.

 

John Carter

Daca prima data cand ati auzit numele v-ati gandit la personajul lui Noah Wyle din E.R., ei bine nu cred ca e vina voastra, ci a culturii pop care a reusit sa patrunda la noi. John Carter despre care discutam noi acum e un personaj de carti si benzi desenate, creat de Edgar Rice Burroughs (care l-a creat si pe Tarzan, ca tot veni vorba) destul de popular in anii ’40-’50 (evident nu la noi).

Anul asta a facut 100 de ani de la prima aparitie, asa ca Disney s-a gandit sa-i faca in sfarsit un film, ce oricum era planuit de ceva vreme. Intamplarea face ca tot marketing-ul lor nu a reusit sa-i atraga pe americani, filmul fiind cel mai mare esec al anului de pana acum. Intial trebuia sa se numeasca John Carter of Mars (spoiler: actiunea se petrece in mare parte pe planeta Marte), dar au ramas doar cu numele personajului dupa esecul filmului „Mars needs moms”.

Se spune ca asta i-ar putea afecta serios cariera lui Taylor Kitsch, actor cunoscut in special din serialul Friday Night Lights (nedifuzat pana acum la noi), dar sa speram ca nu e cazul. In principal pentru ca europenilor filmul le-a placut. E si normal, are tot ce-i trebuie sa fie un hit, mai putin actori foarte cunoscuti sau un personaj cu mantie. (OK, si eu iubesc supereroii, dar nu am nimic impotriva sa vad erou un personaj de care nu stiam prea multe inainte :P)

Interesant mi s-a parut ca a aparut si un personaj cu numele creatorului (pustiul din Spy Kids, care a mai crescut si el intre timp), dar nu stiu daca asta era si in carti sau nu. Actrita din roul principal este Lynn Collins. Si pe ea, si pe Taylor, e foarte posibil sa vi-i amintiti din X-Men Origins: Wolverine.

Ziceam ca filmul nu are foarte multi actori cunoscuti, dar am uitat sa specific de care tip. Cei de coperti de reviste glossy lipsesc, in schimb apar: Willem Dafoe (doar cu vocea, este un genial Tars Tarkas), Thomas Haden Church (tot doar voce de extraterestru), Mark Strong, Dominic West, James Purefoy si Ciaran Hinds.

Filmul spune o poveste epica, si imbina, e drept ca nu foarte delicat, actiune multa cu putina drama si cateva momente comice, fiind reteta perfecta pentru un success de box-office. Ca n-a fost, e vina gusturilor celor multi de care nu e bine sa ne luam. Insa eu va sugerez sa va duceti sa-l vedeti la cinema cat mai puteti, merita 🙂 Enjoy!