In general, comediile cu Owen Wilson si Jennifer Aniston primesc un vot de incredere, desi cred ca ar fi trebuit sa ma invat minte in ultimii ani. Filmul de fata e o comedie de situatie, cu multe incurcaturi si un poligon romantic. Unele momente sunt amuzante, iar personajele sunt bine definite. Din pacate, povestea nu are nicio concluzie si nici macar un punct culminant in adevaratul sens al cuvantului.
Isabella (Imogen Poots) este o tanara actrita aflata la un interviu. Ea povesteste cum si-a inceput cariera de actrita dupa ce, lucrand ca prostituata (“muza”) a cunoscut un regizor de teatru. Arnold (Owen Wilson) este insurat, dar in deplasari tot cauta muze, pe care le rasplateste apoi generos pentru a-si schimba job-ul. In urma intalnirii, Izzie hotaraste sa isi urmeze visul de a deveni actrita, insa la prima auditie da tot peste Arnold.
In piesa mai joaca si sotia lui Arnold, Delta (Kathryn Hahn), precum si un fost pretendent al acesteia inca indragostit de ea , Seth (Rhys Ifans). Seth stie de aventura lui Arnold cu Izzie si se chinuie sa o scoata la iveala fara sa devina personajul negativ in ochii Deltei.
Intre timp, scenaristul, Josh (Will Forte) are probleme cu prietena lui, psihologul Jane (Jennifer Aniston). In urma auditiei, o invita pe Izzie la masa, fara sa stie ca ea este si clienta lui Jane. Toate astea, plus expresia “Squirrels to the Nuts”, ar trebui sa transforme filmul intr-o comedie extraordinara, insa ceva lipseste.
Sunt multi actori cunoscuti aici, o sa ii recunoasteti daca va faceti timp sa vizionati filmul, si nimeni nu joaca prost. Problema e naratiunea, nu ramai cu mare lucru dupa el, e un film stil Woody Allen lipsit de incheiere. Incercati daca va place genul. Enjoy!
Joyrock 