George Clooney a avut 2 ani ceva mai dificili: s-a insurat cu un avocat-vedeta in domeniul drepturilor omului si a promovat ideea ca acum nu mai e superficial in viata amoroasa pentru ca “si-a gasit egala”. Din pacate pentru el, lumea nu prea o place pe Amal, care pare foarte hotarata sa fie mereu in lumina reflectoarelor.
Proiectul lui de suflet, Monuments Men (nu l-am vazut) a fost facut bucatele de critici, asa ca toate sperantele erau in Tomorrowland. Ei bine, nu, Tomorrowland nu e filmul grozav promis in trailer.
In primul rand, nimic din film nu se ridica la nivelul secventei (din trailer) in care Casey (Britt Robertson – Lux!) atinge insigna cu litera “T” si este transportata in alta lume.
In al doilea rand, targetul nu e clar. E un film Disney pentru copii, lucru care poate ar fi trebuit sa fie evident pentru mine, dar nu a fost. Se vrea un “thriller SF”, dar hai sa fim seriosi – nimic nu e explicat cum trebuie din punct de vedere SF, ne bazam pe ideea ca fata e desteapta si ca oamenii vistori pot salva lumea cu optimismul lor. Cum spuneam, film pentru copii.
Numele de Tomorrowland vine de la o sectiune a celebrului parc de distractii Disneyland. Decorul mult laudat are multe influente din anii ’80, insa nimic care sa te dea pe spate. Pare sa sa urmareasca nostalgia pentru anii aceia, dar copiii nu vor avea nicio treaba cu asta, iar parintii ar vrea ceva mai inteligent.
Mi-a parut bine sa-l re-vad pe Hugh Laurie pe ecran, desi personajul lui nu e foarte departe de Dr House. Si am pus-o pe lista de urmarit pe Raffey Cassidy, isi joaca bine rolul de robotel aici. George, imi pare rau, insa e prea talentat ca sa ia parte la rateuri din astea.
Filmul, per total, nu mi s-a parut interesant. Daca nu aveti copii mici, puteti sa skip.
Joyrock 